|
|
|
Sunteti aici: Codul de procedură civilă - Cartea II -> Titlul V -Caile extraordinare de atac Procedura necontencioasa Titlul I | Titlul II | Titlul III | Titlul IV | Titlul V Caile extraordinare de atac Recursul Judecarea recursului si efectele casarii Art. 309 - Presedintele va da cuvântul partilor dupa citirea raportului. Procurorul vorbeste cel din urma, afara de cazul când este parte principala sau recurent. Art. 310 - Daca nu se dovedeste, la prima zi de înfatisare, ca recursul a fost depus peste termen sau daca aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti facut în termen. Art. 311 - Hotarârea casata nu are nici o putere. Actele de executare sau de asigurare facute în puterea unei asemenea hotarâri sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel. Art. 312 - Instanta poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui. În caz de admitere a recursului, hotarârea atacata poate fi modificata sau casata, în tot sau în parte. Modificarea hotarârii atacate se pronunta pentru motivele prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevazute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5, precum si în toate cazurile în care instanta a carei hotarâre este recurata a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotarârii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi. Daca sunt gasite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanta de recurs va casa în întregime hotarârea atacata pentru a se asigura o judecata unitara. În caz de casare, curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situatie în care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop. u toate acestea, în cazul în care instanta a carei hotarâre este recurata a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a facut în lipsa partii care nu a fost regulat citata atât la administrarea probelor, cât si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotarârea casata sau altei instante de acelasi grad. În caz de casare a hotarârii atacate, pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 3, instanta va trimite dosarul spre judecare instantei judecatoresti competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila. Daca instanta de recurs constata ca ea însasi era competenta sa solutioneze pricina în prima instanta sau în apel, va casa hotarârea recurata si va solutiona cauza potrivit competentei sale. Art. 313 - Înalta Curte de Casatie si Justitie, în caz de casare, trimite cauza spre o noua judecata instantei care a pronuntat hotarârea casata ori, atunci când interesele bunei administrari a justitiei o cer, altei instante de acelasi grad, cu exceptia cazului casarii pentru lipsa de competenta, când trimite cauza instantei competente sau altui organ cu activitate jurisdictionala competent potrivit legii. Art. 314 - Înalta Curte de Casatie si Justitie hotaraste asupra fondului pricinii în toate cazurile în care caseaza hotarârea atacata numai în scopul aplicarii corecte a legii la împrejurari de fapt ce au fost deplin stabilite. Art. 315 - În caz de casare, hotarârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului. Când hotarârea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat. Dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, tinând seama de toate motivele invocate înaintea instantei a carei hotarâre a fost casata. La judecarea recursului, precum si la rejudecarea procesului dupa casarea hotarârii de catre instanta de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzator. Art. 316 - Dispozitiile de procedura privind judecata în apel se aplica si în instanta de recurs, în masura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol. |